Am exact 8 ani de când am venit în Oradea, "land of jokes" cum îmi place mie să îi spun şi am atins apogeul. E timpul să plec. Cei 7 ani de acasă s-au consumat fără să îmi lase cineva bani pe noptieră. M-am dat de-a buşilea şi în sfârşit am ajuns biped (cred că Biro Rozalia va lua măsuri în ceea ce mă priveşte-prietenii ştiu de ce) următorul meu ţel este să umblu pe catalige, că lumea se vede mai bine de sus (am văzut-o din avion). Se pare însă că nu s-a auzit mai bine de sus de la etajul 1, deşi celelate birouri de vip-uri erau la aceeiaşi înălţime (şi e vorba de înălţime măsurabilă în centimetri, nu vă gândiţi la prostii cum ar fi IQ-ul). Şi e ca la "telefonul fără fir" : cine nu aude bine, nu vorbeşte bine, nu vede bine, ce mai!!! nu conduce bine. Eh, dar are buletin cu domiciliu corect şi chiar dacă domiciliul s-ar fi schimbat, în dreptul locului de baştină, stă scris cu litere mari ZONA FOLCLORICĂ. Şi pentru un asemenea atu, în loc să învârtă şi acu printre degete covrigul maşinii cu numere pe care stătea mândru scris: B... SUC se joacă de-a Nu te supăra frate că te dau afară, prin radiouri şi televiziuni. Şi pentru că e doar un joc, nici măcar cu actori, ci doar cu figuranţi, şi aştia de proastă calitate, noi nu ne supărăm. Să ne eliberăm de prostia din jurul nostru înseamnă, să devenim oameni liberi. Precum spun cei de la AMWAY, libertatea înseamnă fericire. Revenind la mine, devin un om fericit, care vrea să umble pe catalige. De mâine dimineaţa o singură semnătură şi încep să urc. Nu spre acelaşi etaj spre care am urcat ultimii 7 ani, ci spre altele. Şi o să aştept de la alte înălţimi, să îi văd pe alţii cum coboară, luceferi blânzi, trădaţi de a lor prostie. Şi o să astept să îi văd cum se deshidratează când sucurile nu mai sunt carbogazoase. Şi ies din lumea plină de bule şi se întâlnesc cu apa plată. Cu gura uscată, trupul plin de răni şi sufletul amar, merg spre un izvor. Sfârşiţi de năduf, se prăbuşesc la poalele unor stânci. Dar izvorul a secat. Nu mai are rost să-şi arunce nici ultimele monede pentru că nimeni nu-i mai face şefi peste lume. Deageaba e un izvor al minunilor. Minunea prostiei repetate nu există. Mâine semnez hârtia... Cum ar spune soldatul: Hai liberare! Adio, pică frunza peste ultimi 7 ani ai mei, simt o emoţie de toamnă şi vreau să sar sus...tot mai sus...
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare(cu excepţia mea).
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu